Monday, July 11, 2011

Trei zile, doua nopti


Trei zile au fost odatà

Trei zile, douà nopti lungi

N-au fost fàrà rost niciodatà

Am desenat multe albe dungi.


Nu mà simt singur

Singur si neinteles,

In vorbe sunt sigur

Am mai mult acces.


Sà trec mà ajuti

Peste tot si toate,

Cànd mà saluti

Inima imi bate.


O sà ne revedem

Càt de curànd,

Amplificàm ce avem

Sà ne amintim ràzànd.


Nu numàr zilele

Vor trece repede

Iti doresc tot binele

Si se vede.

Arborele Intelept

Làngà un arbore uscat

Ma-m asezat in tàcere

Ascult vàntul stresat

De gàndurile rele.


Incep sà vorbesc clar

Comunic cu o plantà

Ii ofer si un dar

O lacrima vàrsatà.


Ii spun cà numai tu

Asculti ce am de spus

Nu te intereseazà restul

Chiar dacà-i vezi de sus.


Nu trebuie sa-mi ràspunzi

La toate intrebàrile

Poti sà te ascunzi

De vorbele mele.


Imi doresc si eu

Sà fiu exact ca tine

Sà exist mereu

Sà Vorbesti tu cu mine.


-Uita-te in jurul tàu

Toti te ascultà

Asa v-a fii mereu

Lumea sà te-audà.


Zàmbesc pe jumàtate

Plec cu moral ridicat

Vorbele spuse nu erau adevàrate

Màcar a incercat.

Vesnic


Càteodatà ma gàndesc

La o viata eternà

Stiu cà gresesc

Sunt o planta efemerà.


Orice as face

Nu sunt multumit

Nu pot nici zace

Sà zic ca am murit.


Voi continua sà tac

Sà observ totul

Nu am incercat

Sà ascult indemnul.


Un om straniu

Intr-o lume perfectà

Se simte ca-n sicriu

Intr-o groapà defectà.


Sunt sigur cà acum

Nu am importantà

As vrea sà vàd cànd

Nu mai sunt in viatà.

Pierdut pe apa


Pàsesc pe apa ca pe uscat

Apa nu e adàncà

In spate totu-i tulburat

Am sàrit de pe stancà.


Intreb vàntul sà imi spunà

Ce culoare mà vede

Nu vrea sà se supunà

In mine nu mai crede.


Cerul e prea aproape

Mà sufocà foarte-ncet,

Finalul e departe

Locul ascuns in secret.


Stelele se vàd clar

Pe apà inainte

Le privesc in zadar

Nu le tin minte.


Luna e tristà si ea

Cu coltul drept plànge

Aratà parcà ar cadea

Intr-o baltà de sànge.


Màinile mele sunt curate

Nu am pàcàtuit

Degetele sunt mirate

De ce m-am oprit?


Ràmàne un lucru de fàcut

Unul si voi termina

Nu as fii crezut

Cà v-a fii chiar asa.

De ce sa mai sufar?


Stau si astept doar un semn

De asta am nevoie acum

Un semn sau poate un indemn

Dar vàd cà totul se face scrum.


Am vrut sà fie totul bine

Fac tot ce e posibil

Am aràtat ca tin la tine

Poate sunt penibil.


Incerc sa-mi scot din cap

Minciuni, ganduri false

Dar nu pot sà scap

De imagini pe jumatate arse.


Sunt confuz si neinteles

Am devenit un om normal

Nu am avut de ales

Am fost purtat de val.


Ai fàcut tu primul pas

Acum lasà-mà pe mine

Nu pot sà mà tot uit la ceas

Si sà o las pe màine.


Te porti ca un om ciudat

Un om cu suflet straniu

In viata ta nu am intrat

Si nu mà lasi sà fiu.


De ce nu vrei sà ràspunzi

Speranta mea moare

Crezi cà ochii mei sunt cruzi

Si crezi cà nu doare?


De ce imi faci toate astea?

De ce tot eziti?

Spune-mi ce-ti doresti si basta?

Spune-mi tot ce simti!


De ce imi zici cà e altfel?

Cànd de fapt nu ai curaj

Imi zici sà nu am nici un tel?

Mà simt ca in sevraj.


De ce sà mai sufàr?

Are vreun sens?

Sà mà tot supàr

Si sà traiesc intens.


Acum te rog sà alegi

O singurà intrebare

Sà ràspunzi fàrà sà negi

Si fàra ezitare.

Holul Vietii


Inghesuit intr-un hol lung,
Praf mult pe pereti
La tavan nu pot s-ajung,
Pe jos varfuri de sageti,
Ma grabesc cu pasi inceti...
Merg cam doua ore,
Talpile nu le mai simt
Sunetele nu sunt clare
Aud, nu pot sa mint...
Vad numai o culoare
Ceva rau v-a fii, presimt...

In stanga mea o usa veche,
La dreapta inca doua.
La numar sunt fara pereche,
A doua este nouà,
Curgand pe ea doar rouà,
A treia e cu lacat mare
Cheia n-o gasesc,
Scrie ceva? Sau mi se pare?
2050, am plecat, ma pregatesc.

Indecis


Astazi am facut un pas min,
Un pas in viata mea ciudata.
Ciudata si incompleta, pot sa zic
Incompleta fara cale dreapta.

Am crezut ca scopul meu e unul,
Unul singur si fara complicatii.
Fara griji sa stiu drumul,
Un drum cu multe indicatii.

Calatoria a fost pana la un punct usoara
Nu am avut multe decizii de luat,
Pana cand curajul a inceput sa moara,
Drumul meu nu mai era marcat.

Ma opresc intr-o rascruce,
Nu stiu in care parte sa merg,
Voi decide din toate cele zece
Ma voi gandii, inainte s-aleg.

Izolare


Inca n-am un loc sub soare
Si prefer sa stau in umbra,
Ca aici nu vede nimeni
Laturea mea obscura.

Noapte, ziua nu exista,
Prefer sa raman-asa,
Ma face sa ma simt bine
Cum sunt in natura mea.

Golul din mine nu e mare,
Dar incap ganduri multe
Le bag si pe ale tale,
Daca vrei sa le faci mute.

Am sa stau mult timp,
Fara sa vad lumea toata,
Sunt un om izolat,
Viata mea e ca o roata.

Se invarte foarte-ncet,
Nu are sfarsit,
Spitele sunt fara pereche
Numeri la nesfarsit.

E de culoare verde,
Verde cum il vad doar eu
Nu pot spune in cuvinte,
Tot ce gandesc mereu.

Astept sa se invarta
Sa ajunga intr-o groapa,
Fara fund si fara margini
Unde mereu o sa cada.

Atunci voi stii cu-adevarat
Ce-nseamna izolarea.
Pana atunci nu vreau sa mor
Si imi ascult chemarea.

Voi continua sa traiesc
In lumea mea obscura,
Cu zambet fals mereu
Si falsa mea caldura.

Neliniste

E trei si doua'zeci
Nu pot sa dorm de-o vreme,
Cu bricheta si un pix,
Incep sa fac semne.

Daca-ti zic ca nu sunt eu
Si tot ce vezi e altul?
Ai crede fara sa gandesti,
Fara sa faci un calcul.

Uite ca iti spun ce sunt,
Sa nu ai indoiala,
Sunt fals, mint si un nebun
Fara socoteala.

Acum ca stii cum sunt defapt
Cum te uiti la mine?
Ma vezi cu aceeasi ochi?
Dar vezi ca sunt ca tine!

Si tu esti mincinos
Un fals si un nebun.
Ca nu vrei sa recunosti
Ca poti sa fii mai bun.

Nu te intreb ce ganduri ai
Ca ti' le stiu deja,
Ai vrea sa poti sa intelegi,
Sa te poti exprima.

Acum e trei si patru'zeci
Am sa ma culc, sa dorm
Gandeste-te la ce am spus
Dar fa-o doar in somn.

Iadul meu


Am sa scriu dintr-un sicriu,
Pe o foaie alb inchis,
Patru strofe cat sunt viu,
Cu cerneala griu aprins
Cu penita de argint
Tot ce vad si tot ce simt.

Ochii nu ma ajutà,
Deschisi, inchis sunt inutili.
Auzul ma inspàimàntà,
Sunetul tic-tac e gros,
Simt doar cald si rece,
Cand vine sau cand trece.

De miscat nu vreau sa-ncerc,
Risc s-alunec sau sa cad,
Ma voi invartii in cerc,
Intr-o lume, poate iad...
Altful v-a fii iadul meu,
Nu cu foc si chin mereu

Vreau un iad cu oameni multi,
Dar pe nimeni sa asculti,
Sa iubesti si sa nu uiti,
Sa obtii fara sa lupti,
Sa-ntelegi tot ce-i in jur
Lume proasta, gand mahmur.

Inger Cazut


Sunt ca un inger
Cazut din rai pe-o raza
Si ma uit la cer,
Galben inchis la baza.

Nu am ascultat un ordin
De la al meu Tatà
-Nu e sentiment divin!
Nu poti iubi o fatà!

-Poti sa faci ce vrei din mine
Trimite-ma in iad!
Aici imi v-a fii bine
Chiar daca am sa cad.

Doresc sa mor de maine,
Nu e riscant.
Decat sa fiu un nimeni
In raiul important.

Acum plec departe,
De grija sa imi porti!
Stiu ca tii la toate
La mine si la toti.

-Dar daca esti respins?
Daca nu te place?
Vei venii la mine-n plans
Cu sulfetul tau rece.

-Asta nu se v-antampla!
O cunosc prea bine...
Ar càdea si ea,
Sa fie doar cu mine.

Am sa caut peste tot
Nu renunt niciodata,
Si in apa daca pot
Tulburata toata.

Plec din acel loc
In ultima cautare
Si sper sa nu ma mai intorc
Sa cer din nou iertare.

Raze


Un soare este sus pe cer,
Doar doua raze vad
Unde sa ajung sper
La locul unde cad.

Nu-mi iau un punct de reper,
Alerg si nu ma uit,
Nici ajutor nu cer,
Chiar daca e dorit.

Drum fara obstacole,
Ma mir ca e prea simplu
Nu vad nimic in cale
Poate numai timpul.

Ma opresc pentr-un moment
Sa imi trag suflarea
Si observ ca mai recent
Aud numai chemarea.

Vocea o pot vedea,
E la culoare alba,
O simt cu firea mea,
Aud o voce calda.

- De ce incerci sa fugi de noi?
Te cautam de ani.
Cu tine nu dorim razboi,
Vrem ca sa ne ai.

Nu mai scot un sunet,
Nu pot sa cred ce-aud,
Le fac loc sa intre
In sufletul meu nud.

Poezie pentru frate

Asta-i pentr-un singur om,
Nu-i persoana ca oricine.
Nu te visez atunci cand dorm,
Dar ma gandesc la tine.

Nu-ti dau sfaturi, vorbe bune.
Sfaturile-s fara rost,
Vreau ca sa gandesti ca mine,
Dar sa nu fii ce am fost.

Nu cred ca esti diferit,
Doar un pic mai special
Si nu cred ca-i suferit,
Sau nu poti s-ajungi la mal.

Cand te uiti un pic in jur,
Imaginile nu-s clare.
Eu as vrea sa ti le fur
Si sa vezi in zare.

Poate crezi ca sunt nebun,
Sau ca mintea mea-i pe Marte,
Dar e-adevarat ce spun
De la frate, pentru frate.

Momentul caderii

Nu are timp sa citeasca,
Nu are timp sa gandeasca,
Are in mana cer,
Are in mana aer.
Nu doreste sa fie isteric
Nu doreste nimic.
Vede in alb si negru,
Vede un gol celebru.
Sta in colt rade
Sta cu palme ude,
Vine ceva repede,
Vine umbra limpede,
Il roada sa se ridice
Il roaga sa se vindece.
Se ridica in genunchi
Se ridica privind in ochi,
Aluneca spre culoare,
Aluneca spre lucruri reale,
Se uita pe geamul rece,
Se uita far-antelege,
Dar lasa totul uitarii,
Dar nu uita, momentul caderii...

Te Astept


Grabit sunt pe strada,
Dar nu alerg.
Decizia e luata,
Nu pot sa mai merg.

Stau pe loc in mijloc,
Privesc in jur,
Nu sunt curajos deloc
Vointà ca sa fur.

Am nevoie de un semn
Nu pot singur,
Un singur indemn
Si voi fii iarasi sigur.

Iti dau tot ce pot,
Nu am ceva ceresc.
Doar sufletul il scot
Si ti-l daruiesc.

Poate nu vàd
Semnul dorit,
Doar fa-ma sa cad
In jocul menit.

Vorbesc singur,
In ganduri defecte.
Simple decizii de aur
Trebuie uitate.

Timpul nu imi place,
E unul aspru.
Si as vrea sa plece
Spre cerul albastru.

Zile voi sta,
Intr-un singur loc
Si voi accepta
Sà intru in joc.

Am sa inteleg,
Poate la mal,
Ca doar cand merg
Ajung la un final.

As Vrea...

As vrea sà fiu un om normal

Cu putine gànduri.

Sà vàd totul banal,

Sà nu gàsesc ràspunsuri.


As vre sa privesc un om

Cu priviri normale.

Dar nu voi avea somn

Si visuri numai goale.


As vrea o planta sà vorbeascà

Ca poate mà-ntelege.

Sà nu fiu cel sà creascà

Sà nu poata alege.


As vrea sa pot face ceva

Care mà multumeste,

Dar in cap aud altceva

Sclavule munceste.


As vrea ca tot ce am in cap

Sà nu se-adevereascà.

Voi fii-nteles inapt

Intr-o lume arsà.


As vrea sà nu mà fii nàscut

Sà vàd lumea nebunà,

Dar mutumesc cà m-au crescut

Si au inimà bunà.